notes

Rezumat idee principală

Veșnic fericiți sunt cei falimentari în merite și sensibili la păcatul lor și al celor din jur.

Bracket

editing

NT

Matei 5:3-4

esv

vdcc

mine

r “Blessed are s the poor in spirit,

„ Ferice k de cei săraci în duh ,

O, de ce fericire veșnică și deplină au parte cei care-și văd falimentul spiritual înaintea lui Dumnezeu,

for u theirs is the kingdom of heaven.

căci a lor este Împărăţia cerurilor !

fiindcă doar ei sunt părtași Împărăției fără sfârșit unde domnește Dumnezeu și neprihănirea!

ground

“Blessed are v those who mourn,

Ferice l de cei ce plâng ,

Da, fericiți sunt cei care-și plâng păcatul lor și al altora, care tânjesc după eliberarea totală de sub prezența păcatului,

for they shall be comforted.

căci ei vor fi mângâiaţi !

fiindcă doar ei au gustat din iertarea lui Dumnezeu în Hristos acum și vor fi alinați pe deplin la venirea Domnului Isus!

series

discourse

Notițe

Introducere Fericirile zugrăvesc portretul credinciosului care va ajunge în împărăţia lui Dumnezeu. Aşadar, în fericiri se pune accentul pe caracterul neprihănit şi pe binecuvântările pe care le atrage după sine acest caracter. Spre deosebire de neprihănirea pe care o promovau fariseii, cea prezentată de Domnul Isus era o neprihănire interioară, specifică unui credincios adevărat. Domnul Isus a început Predica, punând un accent pozitiv pe caracterul neprihănit şi pe binecuvântările pe care le atrage după sine acest caracter. În învăţătura fariseilor, neprihănirea era ceva ce ţinea de comportamentul exterior, o chestiune de respectare a regulilor şi prescripţiilor. În Fericiri şi în portretele credinciosului, Isus a descris caracterul creştin care izvorăşte din interior. ( Warren W. Weirsbe, Fii Loial, Agape, Cluj, 1997, pg. 34 ) I. Întrebări de studiu Ce sunt fericirile: condiții ale îndreptățirii sau roade ale nașterii din nou? În ce constă fericirea din aceste două versete? Dă câteva exemple despre ce consideră lumea a fi binecuvântare? Când ai considera tu că ești binecuvântat sau că e ferice de tine? 1. Ce sunt fericirile: condiții ale îndreptățirii sau roade ale nașterii din nou? zicând „Tatăl vostru”, Domnul Isus îi numește pe ucenici copii ( cu excepția lui Iuda, Ioan 13:10 ) , adică deja sunt înfiați în familia lui Dumnezeu, au o natură din Dumnezeu, se adresează unor oameni deja născuți din nou; ( 5:13-16; 6:1,4; 6:6-9,14-15; 6:17-18; 6:26,32; 7:11 ) pomul bun face roadă bună, nu devii pom bun dacă faci roade bune, ci exact invers; ( 7:16-18; 12:33-35 ) mântuiți nu prin fapte, ci ca să umblăm în fapte bune. ( Ef. 2:8-10; Romani 3:20,28; 4:6; Galateni 2:16, 3:10 ) 2. În ce constă fericirea din aceste două versete? Moștenirea Împărăției cerurilor și experimentarea mângâierii parțiale aici și depline la venirea Domnului Isus. O mângâiere parțială ( o degustare a mângâierii viitoare ) aici pe pământul acesta ( Is. 40:1; Luca 2:25 ) prin vestea bună despre Domnul Isus care a purtat vina și pedeapsa tuturor păcatelor celor care se încred doar în El pentru iertarea și acceptarea lor înaintea lui Dumnezeu și care Îl au pe Hristos ca pe Comoara supremă în viața lor. Și o mângâiere deplină în cerul și pământul nou ( Apoc. 7:17; 21:4 ), unde nu vom mai putea păcătui ( lucru care ni l-am dorit și am plâns pentru în viața aceasta, tânjind să fim eliberați de tot de prezența păcatului în viața noastră ). Unde nu va mai fi moarte, nici plânset, nici tânguire, nici durere. Unde Însuși Domnul Isus ne va șterge cu mâna Sa străpunsă de Om lacrimile care ne-au brăzdat fața în această viață imperfectă într-o lume căzută. 3. Dă câteva exemple despre ce consideră lumea a fi binecuvântare? Independent spiritual, material; nu ai nevoie de nimeni, nici de Dumnezeu. Descurăreți, de succes, prosperi, fără griji, fără nevoi, plini de sine, atotsuficienți. 4. Când ai considera tu că ești binecuvântat sau că e ferice de tine? E simplu. Ce trebuie să se întâmple ca să poți posta pe Facebook ceva cu hashtag-ul #blessed? Definiții biblice și observații Ferice ( 13 apariții în NT, în greacă, dintre care 9 în Fericiri ) Toate celelalte 4 apariții descriu negreșit pe creștinul autentic, cel care va ajunge sigur în Cer: cel care Îl vede pe Isus ca fiind ceea ce Biblia spune că este El: Fiul lui Dumnezeu și Mesia, Mântuitorul tuturor celor care cred; cel care nu Îl respinge pe Isus fiindcă nu este ceea ce spera el în dorințele lui firești; ( Matei 11:6; 1 Petru 2:6-8 ) cel căruia Dumnezeu i-a dat darul nemeritat de a înțelege lucrurile spirituale așa cum le-a spus Hristos, cel care nu are o inimă împietrită, ci a primit în dar o inimă care percepe realitatea spirituală și o înțelege; ( Matei 13:16 ) cel căruia Dumnezeu a ales, prin har, să i-L descopere pe Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu, Mesia promis; aceasta este o lucrare pe care o face decisiv Dumnezeu, nu omul mort; ( Matei 16:17; Fapte 16:14; Luca 10:21-24; Ef. 2:8 ) cel care face lucrarea încredințată de Dumnezeu lui pe pământul acesta cu credincioșie, adică pe placul Domnului, după Cuvântul Său revelat, și care la venirea Domnului, va primi în stăpânire lucrări și mai mari de făcut în noul cer și noul pământ. ( Matei 24:46 ) Vedem clar că doar creștinii sunt declarați fericiți, fiindcă doar ei au parte de toate aceste binecuvântări veșnice. Cuvântul acesta este o declaraţie de binecuvântare şi nu exprimă doar o simţire a vieţii lăuntrice, ci prezintă o stare binecuvântată care nu depinde de circumstanţe exterioare . ( Lloyd-Jones D. Martin, Studies in the Sermon on the Mount, Inter-Varsity, Fellowship, London 1962, pg. 32-35 ) Săraci în duh cel care își vede păcătoșenia prin ochii lui Dumnezeu și care are o inimă smerită, care-și recunoaște și-și simte dependența totală de mila lui Dumnezeu; ( Is. 57:15 ) cel umil și cu inima zdrobită pentru păcatul său; care tremură/reverență la Cuvântul Domnului; ( Is. 66:1-2; 61:1 ) cel care Își văd nevoia de iertare și împăcare cu Dumnezeu, din cauza păcatului lor, care-și cunosc și recunosc inima lor păcătoasă, bolnavă; ( Luca 5:31-32 ) cel care nu-și vede nicio nevoie de Dumnezeu, ci se crede în sine însuși suficient; ( Apoc. 3:17-18 ) cel care se teme de Dumnezeu, care au gânduri umile despre ei înșiși văzându-se în comparație cu Dumnezeu; ( Luca 1:52-53 ) care așteaptă de la Dumnezeu izbăvirea din necazuri și din nenorociri; ( Ps. 34:6 ) în lipsuri și-n nevoi, Dumnezeu este nădejdea lui. ( Is. 41:17-18 ) John Stott spune că la inceput cuvântul „sărac” însemna literalmente a avea o nevoie materială, dar treptat ... „sărăcia” a căpătat conotaţii spirituale şi a ajuns să fie identificată cu dependenţa smerită de Dumnezeu. Noi nu avem nimic de oferit, nimic prin ce să cumpărăm îndurarea lui Dumnezeu. Suntem asemenea cerşetorului care aşteaptă să primească ceva. Un astfel de om privind la viaţa sa nu are cu ce se lăuda înaintea lui Dumnezeu. Acela care recunoaşte falimentul său spiritual înaintea lui Dumnezeu şi care a ajuns la convingerea că trebuie să fie într-o dependenţa totală de Dumnezeu, a lui este Împărăţia. ( John Stott, Predica de pe Munte, Logos, Cluj-Napoca, 2005, pg. 34 ) Tot el spune că a fi „sărac în duh” înseamnă a ne recunoaște sărăcia spirituală, de fapt falimentul nostru spiritual, înaintea lui Dumnezeu. Căci suntem păcătoși, stăm sub mânia sfântă a lui Dumnezeu, fără să merităm altceva decât judecata lui Dumnezeu. Nu avem nimic de adus, nimic de spus în favoarea noastră, nimic cu care să putem cumpăra bunăvoința cerului. [...] Locul nostru nu este în altă parte, ci alături de vameșul din pilda lui Isus, strigând cu ochii plecați, „Doamne, ai milă de mine, păcătosul”. [...] Unor asemenea oameni, și doar unor asemenea oameni, le este dată Împărăția lui Dumnezeu. [...] mântuirea este un dar pe cât de pe de-a-ntregul fără plată, tot pe-atât de nemeritat. Ea trebuie primită cu smerenia dependentă a unui copilaș. ( John Stott, Predica de pe Munte, Logos, Cluj-Napoca, 2005, pg. 35 ) Cei ce plâng cel care își plânge păcatul în smerenie, fiindcă îi vede urâciunea și insulta care I-a adus-o lui Dumnezeu prin păcatul comis; plâns care este urmat inevitabil de părăsirea păcatului; ( Ezra 10:1; 2 Corinteni 7:9-10 ) cel care își vede, simte și recunoaște păcătoșenia prezentă încă în viața sa de creștin și care tânjește după ziua când biruința asupra păcatului va fi desăvârșită, perfectă, completă; ( Romani 7:18-24 ) cel care plânge pentru că Cuvântul lui Dumnezeu nu este împlinit, că numele Lui nu este sfințit cum se cuvine; ( Ps. 119:136 ) cel care plânge și suspină pentru toate urâciunile și nelegiuirile care se întâmplă în jurul lui, asemenea neprihănitului Lot; ( Ezechiel 9:4; 2 Petru 2:4-10 ) cel care plânge pentru cei care-și zic „creștini”, dar care arată prin trăirea lor după poftele firii că nu sunt creștini; cei care plâng fiindcă numele lui Hristos este necinstit de astfel de oameni falși; ( Filipeni 3:18 ) cel care plânge pentru frații și surorile lui în credință când aceștia păcătuiesc, și astfel aduc ocară asupra numelui lui Hristos. ( 1 Cor. 5:1-2; 2 Cor. 12:21 ) Richard O. Lawrence spune că în lume, plânsul şi părerea de rău nu sunt apreciate şi nici dorite de nimeni. Însă pe plan spiritual, valorile se schimbă: plânsul şi tristeţea nu sunt opţionale. Nu există creștin care să nu fi vărsat lacrimi niciodată pentru păcatele sale înaintea lui Dumnezeu. Cel mai trist lucru de pe pământ nu este inima tristă, îndurerată, ci inima incapabilă să plângă, să se căiască. Plânsul în viaţa spirituală este foarte important. Dacă cineva are această calitate aşa cum doreşte Domnul Isus, are parte de iertare, mângâiere şi mântuire. ( Richard O. Lawrence, Tearches Commentary, Victor Books, Wheaton, 1988, pag. 35 ) Părerea de rău pentru păcatele săvârşite în viaţa credinciosului sau în viaţa celor din jur, nu face altceva decât să dovedească sensibilitatea sufletului care, datorită păcatelor voite sau accidentale, simte întreruperea relaţiei dintre el și Dumnezeu. III. Implicații pentru viața noastră 1. Adevăr/Realitate de însușit sau Perspectivă de corectat Dacă vezi aceste calități în viața ta, într-o anumită măsură, imperfecte și inima ta tânjește să le ai mai mult, atunci bucură-te, Împărăția cerurilor este a ta, cu tot ce am văzut că cuprinde ea, premiul cel mai mare fiind Dumnezeu Însuși, văzut și savurat cu nesaț pentru veșnicie. Iar plânsul tău se va preface în curând în bucurie, fiindcă mângâierea va veni la fel de sigur ca revenirea Domnului Isus. Bucură-te dar în această nădejde și caută să Îl cunoști și mai mult pe Cel cu care vei petrece veșnicii bucurându-te încontinuu și mereu tot mai mult de splendorile perfecțiunilor Sale. Și nu tăcea, spune despre fericirea ta de neclintit oricui e dispus să te asculte. Creştinul trebuie să plângă pentru starea întregii lumi. Noi ne uităm la TV, citim ziarul, mergem pe stradă şi ne exprimăm dezgustul faţă de lumea în care trăim, dar am plâns noi pentru starea oamenilor? 2. Practică specifică anotimpului vieții Dumnezeu este Sursa fericirii autentice și Singurul în măsură să o definească, deci să ne cercetăm inima și să vedem ce minciuni am ajuns să credem datorită influenței lumii în care trăim și a nevegherii noastre. Ce zice lumea că ne mai trebuie ca să fim fericiți, ca și cum nu am fi deja și permanent declarați fericiți? 3. Rugăciune Doamne Isuse, sensibilizează inimile noastre și mai mult față de falimentul nostru spiritual continuu înaintea Ta. Și păzește-ne de a ne pune vreodată încrederea în neprihănirea noastră, oricât de strălucită ar fi ea, nu e decât nisip mișcător în comparație cu Stânca Veacurilor, Hristos și neprihănirea Lui perfectă. Atinge-ne Tu inimile ca să plângem cum Tu ai plâns pentru cei pierduți și să ne folosim de resursele pe care ni le-ai încredințat pentru a răspândi vestea despre Tine și mântuirea ta prin har, Te rugăm. Iar dacă nu am gustat niciodată din aceste calități în viața noastră, ai milă Tu de noi și naște-ne din nou, schimbă-ne Doamne Te rugăm, Tu ești singura noastră nedejde. Pentru măreția îndurării Tale despre care Ți S-a dus vestea, îndură-Te și lasă viață veșnică peste orice inimă împietrită. Amin.

Temă

Ferice de cei săraci în duh, care plâng ( Matei 5:3-4 ) Sarcini 1. Citiți întreaga Predică de pe Munte ( Matei 4:23-7:29 ) într-o singură lectură, notându-vă întrebări sau observații. 2. Citiți încă o dată doar pasajul curent ( Matei 5:3-4 ). 3. Încercați să răspundeți la cele 4 întrebări de studiu de mai jos. Atenție: răspunsurile la primele 2 întrebări le găsiți în pasajul de față, cel mult în întreaga Predică de pe Munte. Întrebări de studiu 1. Ce sunt fericirile: condiții ale îndreptățirii sau roade ale nașterii din nou? Dați argumente din Predica de pe Munte. 2. În ce constă fericirea din aceste două versete? ( v.3-4 ) 3. Dă câteva exemple despre ce consideră lumea a fi binecuvântare? 4. Când ai considera tu că ești binecuvântat sau că e ferice de tine?