Bracket

editing

NT

Matei 5:17-20

esv

vdcc

p “ Do not think that I have come to abolish q the Law or the Prophets ;

Să c nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii;

I have not come to abolish them

am venit nu să stric,

but r to fulfill them .

ci să împlinesc.

negativepositive

ideaexplanation

For truly, I say to you, s until heaven and earth pass away ,

Căci adevărat vă spun, câtă vreme d nu va trece cerul şi pământul,

not an iota , not a dot , will pass from the Law

nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege,

until all is accomplished .

înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.

temporal

ground

t Therefore whoever relaxes u one of the least of these commandments

Aşa că , oricine e va strica una din cele mai mici din aceste porunci

and teaches others to do the same

şi va învăţa pe oameni aşa,

series

will be called least v in the kingdom of heaven ,

va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor;

conditional

but whoever does them

dar oricine le va păzi

and teaches them

şi va învăţa pe alţii să le păzească,

will be called great v in the kingdom of heaven .

va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor.

alternative

For I tell you,

Căci vă spun că,

unless your righteousness exceeds w that of the scribes and Pharisees ,

dacă neprihănirea voastră nu va întrece f neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor,

you x will never enter the kingdom of heaven .

cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.

inference

Rom. 3:19-31

Ps. 102:25-28; Mat. 24:35; 2 Pet. 3:7, 10-12

bring an example and show them

come to pass

discourse

Notițe

Introducere În continuare, definește acest caracter și aceste fapte bune în termenii neprihănirii. El explică neprihănirea pe care a menționat-o deja de două ori ca fiind cea după care flămânzește ucenicul Său ( 5:6 ) și din pricina căreia acesta suferă ( 5:10 ): ea este conformarea cu legea morală a lui Dumnezeu, dar cu toate acestea întrece neprihănirea cărturarilor și fariseilor ( 5:20 ). ( Stott ) Acest paragraf prezintă o importanță deosebită nu numai pentru definirea neprihănirii creștinului, ci și datorită luminii pe care o aruncă asupra relației dintre Noul Testament și Vechiul Tetament, dintre Evanghelie și Lege. Paragraful se împarte în două secțiuni: Hristos și Legea ( 5:17-18 ) și creștinul și Legea ( 5:19-20 ). ( Stott ) Una din dorințele mele cele mai mari este fim niște tineri care să înțelegem legea lui Dumnezeu și să o împlinim în Duhul dragostei. Legea pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Moise pe muntele Sinai la câteva luni după ce a scos pe poporul Israel din Egipt a fost victima unor acuzații rele în ultimele câteva secole. Ce bănuiesc eu este că există destul de multă confuzie în mințile noastre atunci când citim pe de o parte Romani 6:14 și pe de altă parte Romani 3:31. ( Piper ) Două idei fatale de evitat printr-o înțelegere corectă a pasajului 1. Poruncile descrise în Matei 5:21-48 sunt imposibil de împlinit, prin urmare nu au cum să fie în vigoare, ci Isus le-a împlinit în locul celor care cred, deci acum suntem scutiți de aceste cerințe prea înalte ca să le împlinim noi, cei care credem. ( antinomianismul ) 2. Ca să fii declarat neprihănit de Dumnezeu pentru totdeauna trebuie să împlinești perfect toată Legea, așa că străduiește-te mai tare. ( legalismul sau mântuirea prin fapte ) I. Matei 5:17-18 | Hristos și Vechiul Testament 1. La ce se referă Domnul Isus prin „Legea și Prorocii”? ( Luca 16:16; Luca 24:27 ) Dacă căutăm expresia „Legea și Prorocii” în Matei, vedem că apare în 4 locuri: 5:17; 7:12; 11:13; 22:40. Iar dacă ne uităm în Luca înțelegem mai bine ce însemna această expresie pentru evreii de atunci, anume în Luca 16:17 și 24:27. Iar cel mai clar se vede în Luca 24:27, unde zice că înseamnă „în toate Scripturile”, adică în tot Vechiul Testament. În Lege Dumnezeu Se revelează pe Sine și standardul sfințeniei Sale, iar în Proroci, El corectează abaterile Israelului de la Lege și prezice venirea lui Mesia și Împărăția Lui. 2. Ce înseamnă că Isus a venit să împlinească Legea și Prorocii, adică în ce sens sau ce moduri a împlinit El Legea? ( Evrei 7:27; 9:12,26; 10:10 ) El venise în lume cu o misiune, nu ca să strice Legea și Proorocii, dându-le deoparte sau abrogând prevederile lor, nici măcar pentru a susține spusele lor într-un mod literalist, lipsit de viață, ci pentru a le împlini. Verbul tradus prin „a împlini”, înseamnă literal „a umple” și arată, cum spunea Ioan Gură de Aur, că „zicerile lui Hristos nu reprezentau o abrogare a celor dinaintea Sa, ci o evidențiere și completare a lor.” ( Stott ) Cum a împlinit Hristos Tora? În primul rând, „Legea”, înseamnă de fapt „învățătura revelată” și Vechiul Testament ne învață într-adevăr despre Dumnezeu, om și mântuire etc. Dar a fost numai o revelație parțială . Isus „a împlinit-o” în sensul că a încheiat-o în persoana Sa, prin învățăturile Sale și prin lucrarea Sa . ( Evrei 1:1-2 ) J. C. Ryle rezumă gândul acesta astfel: „Vechiul Testament este Evanghelia încolțită; Noul Testament este Evanghelia în spic.” ( Stott ) Apoi, Legea a fost împlinită perfect de Hristos . Iar toate pedepsele scrise în ea împotriva păcătoșilor care cred în Hristos, au fost purtate de Hristos pe cruce . Prin urmare, nu Legea este acum calea spre a fi socotiți neprihăniți, ci Hristos . Scopul ultim al Legii este ca noi să privim la Hristos pentru neprihănirea noastră , nu la propria noastră împlinire a Legii. ( Romani 10:4 ) ( Piper ) Cum a împlinit Hristos Profeții? Mare parte din Vechiul Testament privește înainte spre vremea lui Mesia și fie Îl prezice descriptiv, fie Îl prefigurează simbolic. Dar toate acestea erau simple anticipări. Isus le-a „împlinit” în sensul că ceea ce fusese prezis despre Sine s-a împlinit. ( Marcu 1:14; Matei 1:22; 2:23; 3:3; 4:14; 11:13 ). ( Stott ) Cum a împlinit Hristos legile ceremoniale și civile? Punctul culminant l-a reprezentat moartea Sa pe cruce în care întregul sistem ceremonial al VT, atât preoția, cât și jertfele, și-au găsit împlinirea desăvârșită în Hristos. Din acel moment, ceremonialurile au încetat. Însă, cum comentează Calvin pe bună dreptate, „doar folosirea lor a fost abolită, căci înțelesul lor a fost întărit și mai mult .” ( Luca 22:16 ) ( Stott ) Piper descrie 5 moduri în care Isus a împlinit Legea ceremonială și cea civilă. 1. Jertfele au încetat fiindcă Hristos a împlinit toate lucrurile spre care jertfele prefigurau. Isus a fost ultima jertfă nerepetabilă pentru păcate. ( Evrei 9:12 ) 2. Preoția care stătea între închinător și Dumnezeu a încetat. ( Evrei 7:23-24 ) 3. Templul fizic a încetat să mai fie centrul geografic al închinării. Acum, Hristos Însuși este centrul închinării. El este „locul”, „cortul”, și „Templul” unde ne întâlnim cu Dumnezeu. Așadar, Creștinismul nu are niciun centru geografic, nicio Mecca, niciun Ierusalim. ( Ioan 4:21,23; 2:19,21; Matei 18:20 ) 4. Legile cu privire la mâncare care deosebea Israelul de celelalte națiuni au fost împlinite și au încetat în Hristos. ( Marcu 7:18-19 ) 5. Legea civilă care se referea la Israel ca națiune nu mai sunt aplicabile azi fiindcă poporul lui Dumnezeu nu mai este o entitate politică. El nu mai este un stat anume, ci este format din străini și călători pe pământ ( 1 Petru 2:11 ). Așa că, de ex., biserica excomunică oamenii în punctul în care în VT aceștia ar fi fost omorîți, ca în cazul adulterului. Așadar, puteți vedea deja schimbări profunde care au avut loc în structurile de guvernare și de reglementare a comportamentului. 3. Ce înseamnă „a strica” o poruncă și care este opusul stricării unei porunci? Oferă un exemplu din Predica de pe Munte. „a strica” o poruncă sau a „relaxa” ( cum apare în ESV ) are sensul de a nu împlini o poruncă în termenii și-n înțelesul intenționat de Dumnezeu. Vedem asta din 5:19, unde avem un contrast între „oricine strică” și „oricine le va păzi”, deci dacă opusul lui „a strica” este „a împlini”, atunci înțelegem că „a strica” înseamnă „a nu împlini”. Iar în lumina a ceea ce făceau Fariseii cu poruncile lui Dumnezeu, „a strica” înseamnă a crea portițe de scăpare de sub strânsoarea Legii lui Dumnezeu prin a slăbi cerințele sau prin a limita porunca la un nivel exterior, astfel încât omul nenăscut din nou să o poată împlini. Un ex. din Predica de pe Munte ar fi în 5:21-26. Fariseii și cărturarii învățau pe oameni că ești în regulă, atâta timp cât nu ai omorît pe nimeni, și că nu-i problemă dacă ești mânios pe cineva. Ca și cum ce Îl interesa pe Dumnezeu era ca oamenii doar să nu se omoare între ei, și nu ca să ei să fie împăciuitori și nici măcar să nu facă pace cu mânia din inimile lor față de aproapele. 4. Are Domnul Isus pe cineva în minte când vorbește despre cei care strică Legea? Argumentează-ți răspunsul. Dacă ne uităm la 5:20, vedem că acesta reprezintă un argument/ fundament pentru 5:19. În 5:19 ni se spune despre cei care strică poruncile lui Dumnezeu, iar 5:20 este introdus prin „căci”, adică lucrurile stau așa cum sunt descrise în 5:19 datorită realității prezentate în 5:20, anume că neprihănirea cetățenilor Împărăției o întrece pe cea a Fariseilor și cărturarilor. Prin urmare, înțelegem că Domnul Isus îi avea în minte în v.19a pe Farisei și cărturari. Această interpretare este confirmată și în alte locuri din Scriptură unde ni se zice că Fariseii și cărturarii nu intră nici ei în Împărăție și nici nu lasă pe alții să intre. Iar chiar în contextul imediat, 5:21-48, vedem 6 ilustrații în care Fariseii și cărturarii stricau Cuvântul lui Dumnezeu interpretându-l greșit și superficial. II. Matei 5:19-20 | Creștinul și Vechiul Testament 5. Care era problema cu neprihănirea Fariseilor și cărturarilor, de nu era suficientă pentru a intra în Împărăția Cerurilor? ( Matei 23 ) Vedem în Matei 23 cele mai severe pronunțări făcute de Isus împotriva lor. Și tot acolo vedem și care era problema cu neprihănirea Fariseilor și cărturarilor. - împovărau pe ceilalți cu tot felul de porunci și se scuteau pe sine de la împlinirea lor ( 23:4 ) - toate faptele lor erau făcute ca să fie lăudați de oameni ( 23:5 ) - le plăceau să fie văzuți bine de oameni, chiar dacă inimile lor erau pline de urâciuni și păcate ( 23:28 ) - erau fii ai gheenei și se speteau să-i facă și pe alții ca ei, prin învățătura lor ( 23:15 ) - stricau poruncile lui Dumnezeu ( 23:16-22 ) - erau meticuloși în a da zeciuială chiar și din cele mai neînsemnate semințe, dar ignorau dreptatea, mila și credincioșia ( 23:24 ) - aveau un comportament în exterior curat, dar înlăuntrul lor era plin de lăcomie, necumpătare, crimă și necurăție ( 23:25-28 ) Legea morală a lui Dumnezeu din VT ( Stott ) Aceste precepte etice au fost de multe ori înțelese greșit, și, încă și mai des, încălcate. Isus le-a „împlinit” mai întâi ascultând cerința lor, căci era „născut sub Lege” și hotărât să împlinească „tot ce trebuie împlinit.” ( Gal. 4:4; Mat. 3:15 ) Dar nu numai că le împlinește El Însuși; le explică ucenicilor Săi ce anume presupune împlinirea lor. Respinge interpretarea superficială a Legii pe care o dădeau cărturarii; oferă El Însuși interpretarea corectă. Așadar, „o împlinește vestind cerințele radicale ale neprihănirii lui Dumnezeu” . Acest lucru îl subliniază restul capitolului 5 din Matei prin exemplele pe care ni le oferă ( vv.21-48 ), după cum vom vedea. Au existat în fiecare generație a erei creștine oameni care nu s-au putut împăca cu atitudinea lui Hristos față de Lege. [...] Corespondentul [acestor eretici] astăzi par a fi cei care au îmbrăcat așa-numita „noua moralitate”, căci aceștia susțin că însăși categoria de lege a fost abolită în cazul creștinului (deși Hristos afirmase că n-a venit s-o abolească), că legea nu mai este obligatorie pentru creștini, cu excepția legii de a iubi, și că, de fapt, porunca de a iubi este singurul absolut care a mai rămas în picioare. [...] Deocamdată este suficient să subliniem faptul că, potrivit acestui verset (v.17), atitudinea lui Isus față de Vechiul Testament n-a fost una de distrugere și discontinuitate, ci una de continuitate constructivă, organică. Apostolul Pavel a susținut foarte clar același adevăr (Fapte 26:22-23). Afirmația sa că „Hristos este sfârșitul Legii” (Rom. 10:4) nu înseamnă că avem acum libertatea să nu mai ascultăm de ea, întrucât lucrurile stau exact invers. (Rom. 8:4) Dimpotrivă, înseamnă că suntem primiți de Dumnezeu nu prin ascultarea Legii, ci prin credința în Hristos și că, într-adevăr, Legea însăși mărturisește despre această veste bună. (Rom. 3:21) După ce a afirmat că scopul venirii Sale îl reprezintă împlinirea Legii, Isus continuă prezentând cauza și consecința acestui fapt. Cauza o constituie caracterul permanent al Legii până la împlinirea ei (v.18), iar consecința este ascultarea de lege pe care cetățenii Împărăției lui Dumnezeu trebuie să o demonstreze (v.19-20). Nimic din întreaga revelație divină a Vechiului Testament nu va trece, nici nu va fi abolit, spune El, nici măcar o singură literă sau o frântură dintr-o literă, înainte să se fi împlinit în întregime. Iar această împlinire nu se va fi încheiat până când cerurile și pământul nu vor trece ele însele. Căci într-o zi acestea vor trece, printr-o renaștere puternică a Universului. (Mat.24:35; 19:28) Așadar, Legea dăinuiește la fel de mult ca Universul. Isus n-ar fi putut afirma mai clar de atât propria Sa concepție despre Scripturile vetero-testamentale. (Luca 16:16-17) 6. Ce înseamnă „cel mai mic în Împărăție”? Că ești în Împărăție sau că nu ești deloc în ea? Cum rămâne cu v.20? Unii învăță că „cel mai mic” este în Împărăție, iar alții că nu este în Împărăție. Nici eu nu sunt convins în totalitate de niciuna din interpretări fiindcă nu sunt mulțumit de modul în care este explicată legătura dintre v.19 și v.20 prin conjuncția „căci” care introduce un fundament. Totuși, am câteva motive pentru care înclin mai mult spre interpretarea că „cel mai mic” nu este în Împărăție. Totuși, nu pot afirma că dau o interpretare satisfăcătoare pentru v.19. Iată motivele: v.20 este categoric și clar, neprihănirea oricărui cetățean al Împărăției Cerului o întrece pe cea a Fariseilor, fiindcă altfel nu ajungi deloc în Împărăție. Faptul că v.19 și v.20 se leagă prin „căci” , îmi dă de înțeles că v.19 e clădit pe fundamentul v.20 și trebuie înțeles în această relație. Vedem tot din v.20 că Domnul Isus îi are în minte pe Farisei și pe cărturari, iar în v.19 vorbește despre a strica și a învăța pe alții să strice... ceea ce înțeleg ca o referire la Farisei și cărturari ( după cum vom vedea în vv.21-48, 6 exemple în care ei stricau poruncile lui Dumnezeu ). Așa că practic în v.19 avem un contrast între Isus ( cel mai mare în Împărăție ) și Fariseii și cărturarii ( cel mai mic în Împărăție ), și ucenicii ambilor învățători. Acum, minți mai luminate, Spurgeon, John MacArthur și alții zic că „cel mai mic” e tot una cu a intra în Împărăție fără nicio răsplată ( 1 Cor. 3:12-15 ). Și e drept că sensul cel mai firesc pentru „în Împărăție” înseamnă practic „în” adică cel mai mic acolo, în interiorul Împărăției. Fiindcă există ambele interpretări, vreau să le știți pe ambele și să le cântăriți singuri, în smerenie și să decideți singuri în dreptul vostru care este cea intenționată aici de Domnul Isus. Totuși, cred că este o interpretare comună, certă cu care trebuie să fim de acord și pe care John Stott o spune atât de clar: Cuvintele „așa că” ( 5:19 ) introduc deducția pe care Isus o face, pentru ucenicii Săi, pornind de la validitatea neperenă a Legii și propria Sa atitudine față de aceasta . Ea revelează o legătură vitală între Legea lui Dumnezeu și Împărăția lui Dumnezeu. Întrucât a venit nu să strice, ci să împlinească Legea, și pentru că nicio iotă și nicio frântură de slovă din ea nu vor trece până se va fi împlinit, de aceea [așa că] măreția în Împărăția lui Dumnezeu se va măsura prin ascultarea de ea. Ascultarea personală nu este suficientă; ucenicul creștin trebuie totodată să-i învețe și pe alții natura permanent obligatorie a poruncilor Legii. Dar chiar și una din cele mai mici din aceste porunci, tocmai fiindcă este o poruncă a Dumnezeului-Împărat, este importantă. A-i slăbi strânsoarea în care ține cugetul nostru și autoritatea ei asupra vieții noastre - reprezintă o ofensă adusă Dumnezeului a căruia este legea. „Rangul în împărăția lui Hristos, scria Spurgeon, se stabilește în funcție de ascultare.” Nu numai că măreția în Împărăție se stabilește în baza neprihănirii definite de Lege, dar intrarea în Împărăție nu este posibilă fără o împlinire mult mai înaltă decât cea a cărturarilor și fariseilor, întrucât Împărăția lui Dumnezeu este o împărăție a neprihănirii. Cum ar putea oare neprihănirea creștinului să întreacă neprihănirea fariseică și cum ar putea deveni această neprihănire creștină superioară o condiție pentru intrarea în Împărăția lui Dumnezeu? Neprihănirea creștinului întrece cu mult neprihănirea fariseică în gen , și nu în grad. Așa cum vom vedea, superioritatea creștinilor nu stă în faptul că ei reușesc să păzească 240 dintre porunci în timp ce fariseii cei mai buni reușeau să păzească doar 230. Nu. Neprihănirea creștinului este mai mare decât neprihănirea fariseică deoarece este mai profundă, fiind o neprihănire a inimii. [...] Fariseii se mulțumeau cu o ascultare exterioară și formală, o conformare rigidă la litera legii; [...] Neprihănirea plăcută Lui este o neprihănire interioară a gândului și motivațiilor. Fundamentul Noului Legământ Ezechiel 36:25-27 și Ieremia 31:31-34 Profeții au vestit, ca una din binecuvântările veacului mesianic, arătarea unei neprihăniri noi, a inimii. „Voi pune legea Mea în lăuntrul lor, și o voi scrie în inima lor”, a promis Dumnezeu prin Ieremia (31:33). Cum se va face lucrul acesta? El i-a spus lui Ezechiel: „Voi pune Duhul Meu în voi, și voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele” (36:27). Astfel cele două promisiuni ale lui Dumnezeu de a pune legea Sa în noi și de a pune Duhul Său în noi coincid. Nu trebuie să ne imaginăm (cum fac unii astăzi) că ne putem lipsi de Lege când avem Duhul, căci lucrarea Duhului în inima noastră este tocmai scrierea legii lui Dumnezeu în ea. Așa că „Duhul”, „legea”, „neprihănirea” și „inima” formează un tot unitar. Fariseii credeau că o conformare exterioară la cerința legii reprezintă o neprihănire suficientă. Această ascultare adâncă este o neprihănire a inimii și e posibilă doar în cei pe care Duhul Sfânt i-a născut din nou și în care El acum sălășluiește. De aceea intrarea în Împărăția lui Dumnezeu nu este posibilă fără o neprihănire mai mare (adică mai adâncă) decât cea a fariseilor. Pentru că o asemenea neprihănire este dovada nașterii din nou și nimeni nu intră în împărăție fără să se fi născut din nou. (Ioan 3:3-5) Implicații 1. Trăinicia și veridicitatea și autoritatea Cuvântului, count on it with all your life and heart, no matter what science and all the world says about it. 2. Primește întreaga Scriptură ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, infailibil și suficient pentru primirea prin credință a mântuirii și pentru trăirea unei vieți demne de Evanghelie, adică sfântă. 3. Supune-te Scripturii din toată inima, așează-te sub ea, umil, ca în fața lui Dumnezeu. 4. Studiaz-o și fă să locuiască în belșug în tine, interpretată corect. 5. Testează-te să vezi dacă ai doar o formă de neprihănire sau dacă ești cu adevărat o făptură nouă. Surse 1. John Stott, Predica de pe Munte, pp.69-82 2. John Piper, How Christ Fulfilled and Ended the Old Testament Regime Resurse recomandate 1. Charles Leiter, Justificare și Regenerare 2. Charles Leiter, Legea lui Hristos ( accesibilă la https://www.magnagratia.org/005-legea-lui-hristos-charles-leiter.html ) 3. John MacArthur, Christ and the Law, Parts 1 -4

notes

Temă

Sarcini 1. Citește Matei 5:17-48. 2. Încearcă să răspunzi la cât mai multe din întrebările de mai jos. Răspunsurile le găsești în pasajele/versetele asociate fiecărei întrebări. Întrebări de studiu 1. La ce se referă Domnul Isus prin „Legea și Prorocii”? ( Luca 16:16; Luca 24:27 ) 2. Ce înseamnă că Isus a venit să împlinească Legea și Prorocii, adică în ce sens sau ce moduri a împlinit El Legea? ( Evrei 7:27; 9:12,26; 10:10 ) 3. Ce înseamnă „a strica” o poruncă și care este opusul stricării unei porunci? Oferă un exemplu din Predica de pe Munte. 4. Are Domnul Isus pe cineva în minte când vorbește despre cei care strică Legea? Argumentează-ți răspunsul. 5. Care era problema cu neprihănirea Fariseilor și cărturarilor, de nu era suficientă pentru a intra în Împărăția Cerurilor? 6. Ce înseamnă „cel mai mic în Împărăție”? Că ești în Împărăție sau că nu ești deloc în ea? Cum rămâne cu v.20?