Bracket

editing

NT

Matei 5:27-32

esv

vdcc

h “You have heard that it was said,

Aţi auzit că s-a zis celor din vechime:

i ‘You shall not commit adultery .’

„Să n nu preacurveşti.”

ideaexplanation

But I say to you

Dar Eu vă spun

that j everyone who looks at a woman with lustful intent

că oricine se uită o la o femeie ca s-o poftească,

has already committed adultery with her in his heart .

a şi preacurvit cu ea în inima lui.

conditional

k If your right eye l causes you to sin ,

Dacă p deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat,

tear it out and throw it away.

scoate-l q şi leapădă-l de la tine;

For it is better that you lose one of your members

căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale

than that your whole body be thrown into m hell .

şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.

negativepositive

ground

k And if your right hand l causes you to sin,

Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat,

cut it off and throw it away.

taie-o şi leapăd-o de la tine;

For it is better that you lose one of your members

căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale

than that your whole body go into m hell .

şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.

series

inference

concessive

h “It was also said,

S-a zis iarăşi:

n ‘Whoever divorces his wife,

„Oricine r îşi va lăsa nevasta

let him give her a certificate of divorce.’

să-i dea o carte de despărţire.”

o But I say to you

Dar Eu vă spun

that everyone who divorces his wife,

că oricine s îşi va lăsa nevasta,

except on the ground of sexual immorality,

afară numai de pricină de curvie,

makes her commit adultery ,

îi dă prilej să preacurvească;

and p whoever marries a divorced

şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat

woman commits adultery .

preacurveşte.

discourse

Notițe

Context Data trecută am văzut cum arată împăciuirea în Împărăția lui Dumnezeu. Am văzut că nu doar crima e crimă, ci și mânia, adică crima din inimă. Am văzut caracterul urgent al împăcării: al oferirii iertării și al cererii iertării în viața creștinilor. Am văzut că miza este Iadul, suferința veșnică în despărțire de Dumnezeu. Acum, vom vedea cum arată curăția sexuală în Împărăție, vom vedea că creștinii luptă pentru curăția inimii, nu doar a faptelor, ci mai ales a gândurilor și a dorințelor. Și vom vedea și sanctitatea căsniciei și urâciunea divorțului și implicațiile acestuia în viața noastră. Introducere În ziua de 26 aprilie 2019, Kurt Kaser, un fermier din Nebraska, în vârstă de 63 de ani lucra singur la ferma lui. La un moment dat, a avut loc un accident care i-a prins piciorul într-un utilaj, care îi tot trăgea piciorul: piele, carne, până la os. Aproape că se resemnase că ăsta-i va fi sfârșitul, că după ce avea să-i tragă piciorul îl v-a trage cu totul și va muri, când deodată și-a amintit că are un cuțit de buzunar. Neștiind când va veni cineva să-l ajute și de teamă să nu leșine, cuprins de disperare Kaser a început să-și taie piciorul de undeva de sub genunchi până când a reușit să-l taie de tot. Asftel a scăpat din strânsoarea utilajului în care era imobilizat. Apoi, a mers târâș pe pietriș cam 60 de m până la cel mai apropiat telefon public, de unde l-a sunat pe unul din fiii lui care a sunat mai apoi la 911. A venit de urgență un elicopter și l-a dus la spital unde a fost operat. ( ABC News, Canada ) Disclaimer Poate vă gândiți că noi nu avem suficientă experiență, nici în căsătorie, nici în divorț, ca să vă putem învăța ceva despre asta. Da, nu avem suficientă experiență. Totuși, vrem și noi, ca și voi, să înțelegem ceea ce a zis Domnul Isus despre aceste subiecte atât de importante. Nu pretindem că vă învățăm din experiență, ci vrem să înțelegem textul și să vedem ce implicații are el asupra vieții noastre de creștini. Ceea ce vă învățăm din text nu sunt ideile noastre, ci adevărurile veșnice ale lui Dumnezeu. De aceea nădăjduim că veți lua aminte la aceste lucruri, de dragul lui Isus, privind în text, și nu la lipsa experienței noastre. Și Domnul Isus să binevoiască să-Și facă lucrarea atât în noi, cât și în voi, înspre o sfințenie de o natură care o întrece pe cea a cărturarilor și fariseilor și fără de care niciunul din noi nu Îl va vedea pe Dumnezeu. Întrebări de studiu „Încă o dată rabinii încercau să limiteze sfera de aplicare a poruncii să nu preacurvești. Deși păcatul poftirii nevestei altui bărbat este inclus în porunca a zecea, împotriva poftirii a ceva ce aparține altcuiva, lor li se părea în mod evident că este mai convenabil să ignore acest fapt. După părerea lor, ei și ucenicii lor păzeau porunca a șaptea cu condiția să evite actul adulterului însuși. Confereau astfel o definiție convenabil de îngustă păcatului sexual și extindeau convenabil definiția purității sexuale. [...] După cum prohibiția omuciderii includea gândurile mânioase și vorbele ofensatoare, la fel prohibiția adulterului includea privirile și gândurile pătimașe.” ( John Stott ) 1. Ce înseamnă să poftești? ( Mat. 5:28 ) „Pofta este o dorință pe care nu ar trebui să o avem fiindcă nu este roabă puterii purificatoare a lui Hristos și este prin urmare îndreptată spre obiectul/persoana greșită. Sau o dorință atât de disproporționată sau nepotrivită față de obiectul ei încât aduce dezordine în gândurile, emoțiile sau faptele noastre .” ( John Piper ) „Ne întrebăm dacă a existat vreo generație în care această învățătură a lui Isus să fie mai necesară și cu o aplicabilitate mai evidentă decât generația noastră, în care șuvoiul de mizerie ( de literatură pornografică și filme cu conținut explicit sexual ) s-a transformat în potop.” ( John Stott ) 2. Scoaterea ochiului drept și tăierea mâinii drepte rezolvă problema poftei? ( Mat. 5:29-30; Mat. 15:15-20 ) În Mat. 15:15-20, vedem că sursa păcatului este inima, nu mâinile, nici ochii. Acestea sunt doar mădulare prin care dorințele păcătoase se manifestă ( Rom. 6:12-14 ). Dar chiar și fără mădulare, dorința păcătoasă din inimă este suficientă să mă condamne la chinul veșnic, dacă fac pace cu ea ( Rom. 8:12-13 ). Apoi, chiar în pasajul nostru, în vv.29-30 vedem că e vorba de mâna dreaptă și ochiul drept. Dacă îmi scot ochiul drept, mai pot pofti prin ochiul stâng. Iar dacă-mi tai mâna dreaptă, mai pot păcătui cu mâna stângă. Deci, sigur Domnul Isus nu are în vedere mutilarea fizică, fiindcă știe prea bine, după cum am văzut deja, că problema este mult mai profundă, o problemă a inimii ( dorințelor ), nu a mădularelor. Aceste expresii sunt doar figuri de stil care au scopul de a accentua de fapt cât de grav este păcatul, iar consecința acestuia este iadul etern. Trebuie să fim la fel de agresivi cu noi înșine în ce privește căile prin care ajungem să păcătuim, la fel de vehemenți precum un om care-și scoate ochiul sau își taie o mână. Adică trebuie tăiată orice legătură cu mijloacele prin care ajungem să păcătuim și evitat orice lucru care alimentează această patimă păcătoasă a inimii ( Rom. 13:11-14 ). 3. Care este miza în privința curăției de inimă caracteristice cetățenilor Împărăției? ( Mat. 5:29-30; Gal. 5:13-21; Ef. 5:3-10; Col. 3:1-10; 1 Tes. 4:1-8 ) Domnul Isus spune atât de clar care este miza, de două ori în pasajul nostru: v.29f, și v.30f. În ambele cazuri, miza nu este alta decât pierzarea noastră veșnică, Iadul, suferința veșnică și despărțirea de Dumnezeu pentru totdeauna. Cel care vorbește cel mai mult despre înfiorătoarea realitate a Iadului este Însuși Fiul lui Dumnezeu, și asta pe drept. Cine altul ar fi în măsură? Cine altul a băut mânia Tatălui până la ultima picătură pentru întreg poporul Său? Cine altul a agonizat cu picături de sânge la întrezărirea despărțirii de Tatăl care urma să o experimenteze pe cruce? Domnul Isus este Cel mai în măsură să ne avertizeze cu privire la Iad, iar avertismentul lui este cât se poate de serios: dacă faci pace cu păcatul, cu pofta din inima ta, te afli în vrăjmășie cu Dumnezeu și vei gusta din plin mânia Lui în Iad, fără nicio îndoială. Această realitate, miza pierzării veșnice este clar afirmată și de apostoli în referințele de mai sus: „Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac [adică trăiesc în ] astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.” ( Gal. 5:21f; Ef. 5:5 ) 4. Cum luptă creștinii răscumpărați pentru curăția de inimă? ( v.8; vv.29-30; Rom. 8:12-14; Rom. 13:11-14; Ps. 84:10-11; Ps. 101:3; Prov. 5:8-10; Is. 33:17; Ps. 119:9-11 ) Cartea care tratează pe de o parte, problema existenței păcatului în viața creștinilor și pe de alta, siguranța mântuirii lor pentru veșnicie este 1 Ioan. Acolo vedem că jertfa Domnului Isus este suficientă să acopere toate păcatele noastre, și le-a acoperit de fapt, mânia cuvenită lor a fost suferită de Isus, El este jertfa de ispășire care acoperă pe deplin toate păcatele tuturor creștinilor din toate veacurile ( 1 Ioan 2:1-2 ). În aceasta constă siguranța creștinului și fundamentul care ne dă putere în lupta împotriva păcatului, pentru că știm că biruința finală este asigurată de Hristos. E drept că unii pretinși creștini abuzează de acest adevăr și fac din el o scuză pentru a trăi în păcat, dar știm că acești oameni nu au nicio treabă cu Dumnezeu și nicio moștenire în Împărăția Lui. Creștinul autentic, deși este sigur că va ajunge în Cer bazat pe jertfa suficientă și viața perfectă a lui Isus, el totodată are o natură nouă, dorințe și aspirații noi, tânjiri și plăceri noi, e treaz față de realitatea lui Dumnezeu și față de realitatea lucrurilor spirituale. Așadar, pe lângă această siguranță, 1 Ioan tratează și problema păcatului din viața creștinului. În primul rând, creștinul este sensibil la păcat, nu doar la preacurvia de fapt, ci și la cea din inimă, nu doar la crimă, ci și față de mânia din viața lui. ( 1 Ioan 1:8 ) Vedem că Ioan nu vorbește despre perfecțiune în neprihănire, ci despre autenticitate ( 1 Ioan 1:7 ). Apoi, vedem cum arată inima unui creștin care are nădejdea că într-o zi Îl va vedea pe Isus așa cum este. Acela care nădăjduiește acest lucru se curățește să fie tot mai asemenea lui Isus ( 1 Ioan 3:1-3 ). Și că cel care este născut din nou nu poate face din păcat o trăire, nu persistă în păcat, nu face pace cu păcatul ( 1 Ioan 3:6-8 ) pentru că Domnul Isus a venit tocmai ca să ne transforme din păcătoși în oameni care doresc și trăiesc în neprihănire, deși asta într-un mod imperfect. Deci, știind toate aceste lucruri, cum luptă un creștin pentru curăția de inimă caracteristică cetățenilor Împărăției veșnice a lui Dumnezeu? 1. Creștinul ia seama la avertizările din Biblie, nu le ignoră, nici nu le consideră pentru alții, ci le ia cu seriozitatea cu care au fost lăsate de Dumnezeu ca mijloc pentru a ne păstra pe calea lui și să ajungem la destinația asigurată de Isus. ( Mat. 5:29-30; Rom. 8:12-14 ) 2. Apoi, creștinul știe că lumea aceasta, cu pofta ei va trece, că sistemul păcătos al acestei lumi va avea un sfârșit. Mai mult, odată cu venirea lui, Isus a inaugurat Împărăția lui Dumnezeu, care inevitabil va veni și se va stabili deplin pe acest pământ înnoit, odată cu revenirea Lui. ( Rom. 13:11-14 ) Așa că, dacă Luceafărul erei noi, a veacului neprihănirii a răsărit, acesta prevestește venirea inevitabilă și irezistibilă a zilei neprihănirii, așa că e motivat astfel să îmbrace hainele luminii și să trăiască în acest veac ca în lumina prezenței lui Dumnezeu, în curăție de inimă și de trăire. 3. Creștinul luptă împotriva promisiunilor înșelătoare a păcatului, care promite fericire și nu oferă decât plăcere trecătoare și amărăciune persistentă. El apucă promisiunile lui Dumnezeu și luptă cu ele, amintindu-și-le și cerându-i Duhului să le facă mai de dorit decât promisiunea păcatului ( Ps. 84:10-11 ). Se poartă aspru cu trupul lui, identifică strategic care sunt slăbiciunile lui și evită să hrănească aceste slăbiciuni. Declară război toată viața lui cu păcatul și nu abandonează niciodată lupta, fiindcă Hristos L-a făcut al Lui și L-a apucat în brațele Lui puternice ( Fil. 3:12 ). 4. Sabia Duhului este Cuvântul, așadar creștinul nu neglijează acest instrument al harului prin care Dumnezeu ni Se descoperă în strălucirea frumuseții caracterului Său prin vorbele, lucrările și Persoana Sa. El știe că în Cuvânt Îl vede pe Dumnezeu și că doar așa sufletul lui este satisfăcut. Iar cu cât este mai satisfăcut cu Dumnezeu, cu atât păcatul e mai puțin dezirabil, fiindcă plăcerea lui Dumnezeu din inima noastră înlătură apetitul sufletului nostru pentru păcat. Deși fluctuează acest apetit și această satisfacție și deși este o luptă constantă, pentru toată viața, creștinul știe că la Altcineva nu are unde se duce și că adevărata viață se află în prezența lui Dumnezeu unde sunt desfătări veșnice și bucurii nespuse ( Ps. 16:11 ). 5. Când este biruit, creștinul se ridică, își mărturisește nelegiuirea, o vede așa urâtă cum este și luptă cu înverșunare împotriva ei. Când este schinguit de deznădejde, Îl apucă pe Hristos și se ridică, nu abandonează, ci se ridică de tot atâtea ori de câte ori cade. Știe că Dumnezeu Însuși este înăuntrul său prin Duhul Sfânt, și că puterea de a birui este disponibilă și asigurată de El. Știe că Dumnezeu nu-l va pune în ispite prea mari pentru el și știe că deși va avea parte de disciplina Tatălui când este în neascultare, totuși nu va avea parte niciodată de mânia Lui necruțătoare. 6. Știe că miza care se dă în lupta pentru curăție este gustarea și experimentarea mai profundă a bucuriei și frumuseții Tatălui. Știe că dacă inima lui este murdară, ochii inimii nu-L vor mai vedea pe Dumnezeu în frumusețea Lui, deci singura nădejde de fericire este înstrăinată prin murdăria inimii. Iar când păcatul vine și-i sugerează că dacă nu dă curs gândului sau dacă nu acceptă gândul murdar, pierde ceva bun și îmbucurător, creștinul își amintește că Dumnezeu nu lipsește de niciun bine pe copiii Săi când le cere să asculte de El. Creștinul e așadar caracterizat prin autenticitatea luptei împotriva păcatului, și nu prin biruința totală și definitivă a păcatului în viața aceasta. Da, lupta este serioasă și pe viață și pe moarte, și creștinul luptă cu păcatul toată viața, asta-l caracterizează. Dacă nu lupți sau abandonezi total lupta, nu faci decât să demonstrezi că nu ai fost creștin niciodată ( 1 Ioan 2:18-19 ). 5. Cum vine asta, dacă divorțezi de soția ta „îi dai prilej să preacurvească”? ( Mat. 5:32; Rom. 7:1-3 ) Căsnicia este un act sacru, care odată încheiat, nu poate fi rupt. Isus arată care este consecința divorțului, anume anularea recăsătoriei. Omul divorțat rămâne căsătorit în realitate, pentru că realitatea este ceea ce Dumnezeu zice că este, nu certificatul de divorț. Așadar, dacă se recăsătorește, cât timp persoana cealaltă trăiește, atunci comite preacurvie, pentru că legământul inițial nu a fost întrerupt prin divorț. Acest lucru se aplică atât la soț, cât și la soție. Omnul nu poate desparte, nici prin milioane de certificate de divorț, ceea ce Dumnezeu a unit. De aceea, să nu-și aroge acest drept ca și cum ar fi al lui: „...ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” ( Mat. 19:6 ). „Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie – zice Domnul Dumnezeul lui Israel...” ( Mal. 2:13-16 ) Gen 2:24 ne spune că prin legământul făcut în căsătorie, cei doi, bărbatul și nevasta lui devin un singur trup. Apoi în Matei 19:6, Domnul Isus ne spune că omul nu trebuie să despartă ceea ce a împreunat Dumnezeu. În consecință, dacă divorțezi de soția ta, nu înseamnă că înaintea lui Dumnezeu nu mai sunteți văzuți ca un singur trup. Astfel, orice legătură sexuală în afara acestui legământ, atât pentru soția ta, cât și pentru tine, reprezintă preacurvie. 6. De unde își trage valoarea și sfințenia căsnicia și de ce este atât de grav divorțul? ( 1 Tim. 4:1-3; Ef. 5:22-33; Ap. 19:7-9; Ev. 13:4 ) Căsnicia își trage valoarea din relația lui Hristos cu biserica ( Efes. 5:22-33 ). Divorțul înseamnă ruperea legământului dintre soț și soția lui. Dacă ar fi fost un lucru ușor, fără însemnătate, privit ca din perspectiva fariseilor, nu ar fi însemnat nimic înaintea lui Dumnezeu, dar pentru că Hristos nu și-a abandonat biserica, ci din dragoste pentru ea, și-a dat propria viață. Relația dintre soț și soție reflectă relația dintre Domnul Isus și biserică. Orice rupere a legământului sau încălcare a acestuia are de fapt ca efect scăderea importanței legământului făcut. Concluzie: o strategie biblcă de luptă ( John Piper ) 1. Evită pe cât este posibil și rezonabil privirile și situațiile care îți stârnesc dorințe nepotrivite. Spun dorințe nepotrivite fiindcă nu toate dorințele după sex, mâncare și familie sunt rele. Știm atunci când acestea sunt nepotrivite, nefolositoare și în curs de a ne înrobi. Ne cunoaștem slăbiciunile și ceea ce le stârnește. 2. Spune „În numele lui Isus, NU!” fiecărui gând de poftă în primele 5 secunde. Nu ai mai mult de 5 secunde. Dacă lași gândul necombătut mai mult de atât, acesta se va înfinge atât de puternic încât devine aproape imposibil de îndepărtat. Spune chiar cu voce tare, dacă îndrăznești. Fii aspru și violent. Cum a spus și John Owen, „persistă în omorârea păcatului sau el te va omorâ pe tine.” 3. Întoarce-ți cu putere mintea spre Hristos ca o satisfacție superioară poftei: adevărul glorios și cunoașterea frumuseții Lui. Atacă promisiunile păcatului cu promisiunile lui Hristos. 4. Ațintește-ți privirea pe Hristos și menține promisiunea lui înaintea ochilor atât cât e nevoie ca imaginile poftei să fie îndepărtate din mintea ta. 5. Bucură-te de o satisfacție superioară. Cultivă-ți capacitățile de a găsi plăcere în Hristos. Un motiv pentru care pofta domnește în atât de mulți este fiindcă Hristos este atât de puțin atrăgător. Ai fost creat ca să-L prețuiești pe Hristos cu toată inima ta, mai mult decât prețuiești sexul sau zahărul. Dacă apetitul tău pentru Isus este mic, atunci plăcerile care concurează pentru inima ta vor câștiga. Imploră-L pe Dumnezeu să îți dea satisfacția pe care nu o ai în El. ( Ps. 90:14 ). Apoi uită-te, uită-te și tot uită-te la cea mai măreață Persoană din univers până când Îl vezi așa cum este în realitate. 6. Fă o activitate utilă care să te îndepărteze de lene și alte comportamente vulnerabile. Pofta crește repede în grădina prea multului timp liber. Caută ceva bun de făcut, și fă acel lucru cu toată puterea ta. Ridică-te și fă ceva. Mătură într-o cameră. Bate un cui. Scrie o scrisoare. Repară un robinet. Și fă acel lucru de dragul lui Isus. Ai fost creat ca să administrezi și să creezi la rândul tău. Dislocă poftele înșelătoare printr-o pasiune pentru fapte bune. Surse 1. John Stott, Predica de pe Munte , pp. 88-94 2. John Piper, ANTHEM , Strategies for Fighting Lust 3. John Piper, What Is Lust? 4. John Piper, https://www.desiringgod.org/articles/if-you-dont-fight-lust 5. ABC News, https://abcnews.go.com/US/nebraska-farmer-kurt-kaser-recounts-sawing-off-leg/story?id=63026761

notes

Temă tineri

Sarcini 1. Citește Matei 5:27-32 de cel puțin două ori. 2. Încearcă să răspunzi la cât mai multe din întrebările de mai jos. Răspunsurile le găsești în versetele asociate fiecărei întrebări. Întrebări de studiu 1. Ce înseamnă să poftești? ( v. 28 ) 2. Scoaterea ochiului drept și tăierea mâinii drepte rezolvă problema poftei? ( Mat. 15:15-20 ) 3. Care este miza în privința curăției de inimă caracteristice cetățenilor Împărăției? ( vv.29-30; Gal. 5:13-21; Ef. 5:3-10; Col. 3:1-10; 1 Tes. 4:1-8 ) 4. Cum luptă creștinii răscumpărați pentru curăția de inimă? ( v.8; vv.29-30; Rom. 8:12-14; Rom. 13:11-14; Ps. 84:10-11; Ps. 101:3; Prov. 5:8-10; Is. 33:17 ; Ps. 119:9-11 ) 5. Cum vine asta, dacă divorțezi de soția ta „îi dai prilej să preacurvească ” ? ( v.32; Rom. 7:1-3 ) 6. De unde își trage valoarea și sfințenia căsnicia și de ce este atât de grav divorțul? ( 1 Tim. 4:1-3; Ef. 5:22-33; Ap. 19:7-9; Ev. 13:4; )