notes

Rezumat idee principală

Voi sunteți sarea pământului, totuși fără gust sunteți inutili. Mai mult, voi sunteți lumina lumii, dar o lumină ascunsă nu folosește nimănui, deci lăsați să se vadă lumina voastră, astfel încât Tatăl vostru să fie proslăvit.

Bracket

editing

NT

Matei 5:13-16

esv

vdcc

“You are the salt of the earth,

Voi sunteţi sarea pământului.

k but if salt has lost its taste,

Dar dacă sarea x îşi pierde gustul,

how shall its saltiness be restored?

prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra?

It is no longer good for anything

Atunci nu mai este bună la nimic

except to be thrown out

decât să fie lepădată afară

and trampled under people’s feet .

şi călcată în picioare de oameni.

actionresult

ideaexplanation

conditional

concessive

l “You are the light of the world.

Voi y sunteţi lumina lumii.

A city set on a hill cannot be hidden .

O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.

m Nor do people light a lamp

Şi oamenii n-aprind z lumina

and put it under a basket,

ca s-o pună sub obroc,

but on a stand,

ci o pun în sfeşnic,

and it gives light to all in the house .

şi luminează tuturor celor din casă.

negativepositive

actionpurpose

series

In the same way , let your light shine before others,

Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor,

so n that 1 they may see your good works

ca ei a să vadă faptele voastre bune

and o give glory to your Father who is in heaven .

şi să slăvească b pe Tatăl vostru care este în ceruri.

comparison

inference

progression

discourse

Notițe

Voi și numai voi sunteți sarea pământului și lumina lumii ( Matei 5:13-16 ) Introducere Dacă fericirile descriu aspectele fundamentale ale caracterului ucenicului lui Isus, metaforele sării și luminii sugerează influența benefică a acestora în lume. Fără îndoială, lumea va persecuta Biserica ( vv.10-12 ); totuși, chemarea Bisericii este să slujească această lume ce o persecută ( vv.13-16 ). ( Stott ) Dați fiecare măcar un exemplu de decădere a lumii, din ceea ce ați experimentat voi. Observații textuale Identitatea creștinului constă în două aspecte: sare și lumină. Doar creștinii sunt sare și doar creștinii sunt lumină. Iar din această identitate, vedem și chemarea inevitabilă de a săra și a lumina. Menirea noastră, scopul pentru care Dumnezeu ne-a mântuit și ne-a dat o natură nouă, din El, ca să putem trăi asemenea fericirilor, este pentru a săra pământul și a lumina lumea. Totuși, aceste realități, oricât de reale sunt ele și de permanente, nu ne scutesc de responsabilitatea noastră, ci ne definesc această responsabilitate. Dacă sarea nu are efectul sării, de a preveni corupția și degradarea, cine altcineva va face asta în locul creștinilor? Nimeni. Dacă lumina cunoașterii lui Dumnezeu e ținută ascunsă, cine-L va face cunoscut pe Dumnezeu lumii dacă nu creștinii? Unicitatea creștinilor face cu atât mai urgentă și mai importantă chemarea și responsabilitatea lor. A nu săra când ești sare, e o problemă mare, înseamnă să nu-ți trăiești menirea. Nu înseamnă doar a fi ca ceilalți care nu este sare, ci mai rău, a nu trăi în conformitate cu ceea ce Dumnezeu te-a făcut să fii, atunci când trăirea ta sărată este singurul antidot eficace pentru degradarea celor din jur. A nu se vedea lumina ta, fiindcă este ascunsă, nu este tot una cu a fi întuneric, ci mai rău, este o trădare a identității tale de lumină a lumii. Dacă tu nu luminezi, cine va lumina în locul tău, întunericul? În v.14 apare ideea de cetate așezată pe un munte... noaptea într-o cetate oamenii aprindeau o lumină în casele lor și astfel toată cetatea era o licărire de lumină, vizibilă de la depărtare. Prin această asemănare înțelegem că viața creștină nu este trăită în ascuns, în izolare, under-cover. Nu suntem spioni, ci ambasadori, care purtăm sarea și lumina din Dumnezeu, ca reprezentanți ai Lui în mijlocul acestei lumi întunecate și depravate. Dacă ne uităm la v.15 , vedem că scopul pentru care o lumină este aprinsă, este pentru a lumina celor din casă. Tot așa și copiii lui Dumnezeu, sunt făcuți astfel, cu scopul clar și bine definit de a lumina, de a fi văzuți, de a răspândi cunoaștere de Dumnezeu. Iar dacă privim la v.13 , vedem că sarea care nu sărează nu este bună la nimic. Oricine cumpără sare, o cumpără pentru că ea sărează... așa și cu noi, Dumnezeu ne-a făcut sarea pământului, a ne trăda identitatea prin lipsa gustului sărat ar fi la fel de absurd cu a aprinde o lumânare și a o ascunde sub o găleată. Ideea principală se găsește în v.16 , unde rezultatul final urmărit de Dumnezeu este slava Sa. Aceasta nu este un lucru de apucat, ceva ascuns în Biblie sau ceva marginal pentru Dumnezeu. Ci tot ceea ce face El este pentru a-Și manifesta valoarea și frumusețea și vrednicia Sa. De aceea ne spune și nouă, copiilor Săi: 1 Cor. 10:31. De aceea a făcut Noul Legământ: Ezek. 36:20-22. Aceasta a fost dorința ultimă a Domnului Isus în tot ceea ce a făcut: Ioan 17:4. Și slava Lui este ceea ce ne va delecta sufletele încontinuu în prezența maiestății Sale în noul cer și noul pământ, unde Dumnezeu va locui cu omul: Ioan 17:24. Așadar, să contemplăm și să medităm la privilegiul și onoarea care ni s-a dat prin har, de a urmări în viața noastră ceea ce este în centrul inimii lui Dumnezeu: Slava Lui, și ceea ce ne va umple sufletul de bucurie când o vom vedea într-o măsură de neimaginat în prezența Mântuitorului și Domnului nostru Isus Hristos. Interpretare Adevărul fundamental comunicat de aceste metafore și comun ambelor este acela că Biserica și lumea sunt comunități distincte. În mod evident, lumea este un loc întunecos, cu puțină lumină proprie sau deloc, deoarece are nevoie de iluminare. Lumea mai manifestă și o tendință constantă spre deteriorare. Nu se poate opri din procesul de alterare. Numai sarea introdusă din exterior poate realiza acest lucru. ( Stott ) Iată ce spune Biblia despre lumea în care trăim. Ea este căzută, păcătoasă și rea. Caracterizată printr-o înclinație spre rău și războaie. Este asemenea cărnii care are tendința de a putrezi și de a se contamina. Ea se aseamănă cu ceva ce nu poate fi păstrat sănătos decât cu ajutorul conservanților și antisepticelor. Ca rezultat al păcatului și al căderii, viața în lume tinde în general să intre într-o stare de descompunere. ( MLJ ) Cele două metafore sunt formulate în așa fel încât să fie paralele una cu cealaltă. Isus face mai întâi o afirmație "voi sunteți sarea pământului" și "voi sunteți lumina lumii". Apoi adaugă o clauză suplimentară de care depinde afirmația făcută: sarea trebuie să-și păstreze gustul, iar lumina trebuie lăsată să lumineze. Sarea nu mai este bună la nimic dacă își pierde gustul; lumina nu este bună la nimic dacă este ascunsă. ( Stott ) V-ați privit vreodată pe voi înșivă în acest fel, ca instrumente prin care Dumnezeu împiedică procesul putrefacției și al decăderii din contextele în care trăiți în această lume? Sarea pământului "Să aveți sare în voi înșivă" ( Marcu 9:50 ). Gustul sărat reprezintă caracterul sărat de creștin așa cum este el descris în Fericiri, ucenicia creștină devotată exemplificată atât prin fapte, cât și prin vorbe. ( Luca 14:34,35; Col. 4:6 ) Pentru a fi eficace, creștinii trebuie să-și păstreze asemănarea cu Hristos, la fel cum sarea trebuie să-și păstreze caracterul salin. Dacă un creștin este asimilat de necreștini și contaminat de impuritățile lumii, își pierde influența. Influența creștinilor în societate depinde de caracterul lor distinct, și nu identic, în raport cu aceasta. MLJ subliniază această idee: "Slava Evangheliei constă în faptul că atunci când Biserica este absolut diferită de lume, în mod invariabil o atrage. Atunci lumea trebuie să-i asculte mesajul, deși la început îl poate urî." În caz contrar, dacă noi, creștinii, nu putem fi distinși din întregul necreștinilor, suntem inutili. ( Stott ) Un om devine creștin; el trăiește în societate, în atelierul sau biroul său. Deoarece este creștin, el are imediat un efect de control ( sare ). Doar după aceea creștinul îndeplinește funcția specifică și deosebită de a acționa ca lumină. Când se referă la creștin, Scriptura accentuează mai întâi de toate, ce este el și abia apoi vorbește despre ce face el. Oriunde m-aș afla, “deosebirea” ce mă caracterizează ar trebui să aibă un efect imediat, și ea ar trebui să îi facă pe oameni să se uite la mine și să spună “Există ceva neobișnuit la acest om.” Aici intervine lumina; apoi pot să le vorbesc și să îi învăț. Prea adesea noi creștinii tindem să inversăm ordinea. Fie că ne place sau nu, viețile noastre ar trebui să fie primele care vorbesc. ( MLJ ) Lumina lumii “Voi, și numai voi, sunteți lumina lumii.” Cu alte cuvinte, afirmația pretinde că un creștin obișnuit, deși poate că nu a citit deloc filozofie, știe și înțelege mai multe despre viață decât cel mai mare expert în domeniu care nu este creștin. “Lumea cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu” ( 1 Cor. 1:21 ) Apropierea de Dumnezeu este lumina pe care doar creștinii o au și pe care ei o pot da lumii. ( MLJ ) "Eu sunt lumina lumii" ( Ioan 8:12 ). Prin derivație și noi suntem lumina lumii, strălucind cu lumina lui Hristos, luminând în întunericul lumii asemenea stelelor pe cerul nopții. ( Filip. 2:15 ) Isus precizează că această lumină este "faptele bune" făcute de noi. Prin intermediul unor asemenea fapte bune strălucește lumina noastră. Se pare că "fapte bune" este o expresie cu caracter general, care acoperă tot ceea ce un creștin spune și face datorită faptului că este creștin, orice manifestare exterioară și vizibilă a credinței sale creștine. Întrucât lumina este un simbol biblic obișnuit pentru adevăr, lumina strălucitoare a creștinului trebuie, fără îndoială, să includă și mărturia sa orală. Evanghelizarea trebuie considerată una dintre "faptele bune" prin intermediul cărora lumina noastră strălucește, iar Tatăl nostru este proslăvit. "Faptele bune" exprimă nu numai credincioșia noastră față de Dumnezeu, ci și preocuparea pentru semenii noștri. Atunci când oamenii văd asemenea acțiuni, spune Isus, ei Îl vor proslăvi pe Dumnezeu, căci acestea întruchipează vestea bună a dragostei Sale, pe care o proclamăm noi. Fără ele, evanghelia noastră își pierde credibilitatea, iar Dumnezeu nu este slăvit. ( Stott ) Creștinul este în lume ca o lumină care, odată aprinsă, îi face imediat pe oameni să se gândească, să se mire și să se simtă rușinați. El oferă un standard, arătând că există și un altfel de viață la dispoziția omenirii. Lumina nu numai că demască întunericul, dar arată și singura cale de ieșire din întuneric. Problema omului este problema unei firi căzute, păcătoase și corupte. Dar există speranță veșnică din belșug: “Trebuie să vă nașteți din nou”. Omul nu are nevoie de mai multă lumină; el are nevoie de o fire care să iubească lumina și să urască întunericul. Și creștinul cunoaște calea către aceasta: Evanghelia Lui Isus Cristos. ( MLJ ) Exemplul lui Isus Puritatea Lui i-a făcut pe Farisei să se vadă pe ei înșiși așa cum erau în realitate, ceea ce a trezit ura lor. Lumina vieții Lui a dezvăluit și a scos la iveală lucrurile ascunse în întuneric care zăceau în ei. Aceasta este și chemarea ta și a mea în această lume: trebuie să avem un astfel de efect prin simpla trăire a vieții noastre creștine. ( MLJ ) În calitate de ucenici ai lui Isus, nu trebuie să ascundem adevărul pe care îl cunoaștem sau adevărul despre ceea ce suntem. Nu trebuie să pretindem a fi altceva decât suntem, ci trebuie să fim gata să lăsăm creștinismul nostru să devină vizibil pentru toți. "Fuga în invizibil este o tăgăduire a chemării. O comunitate a lui Isus care încearcă să se ascundă a încetat să-L mai urmeze." ( Bonhoeffer, p.106 ). ( Stott ) Trebuie să fim noi înșine, trăindu-ne în mod deschis viața zugrăvită în fericiri fără a ne rușina de Hristos. Atunci lumea ne va vedea pe noi și faptele noastre bune și din această pricină Îl va slăvi pe Dumnezeu. Căci, în mod inevitabil, vor recunoaște că prin harul lui Dumnezeu suntem ceea ce suntem, că lumina noastră este lumina Lui și că faptele noastre sunt faptele Lui împlinite în noi și prin noi. Așa că ei vor proslăvi lumina, nu lampa care le-o aduce; Îl vor slăvi pe Tatăl nostru din ceruri, nu pe copiii născuți de El, care dovedesc o asemănare normală într-o familie. Chiar și cei ce ne ponegresc nu vor putea să nu-L slăvească pe Dumnezeu tocmai din pricina neprihănirii datorită căreia ne persecută ( v.10-12 ). ( Stott ) Responsabilitatea reiese din identitate a primită Trebuie să trăiți ca ceea ce sunteți. Sunteți sare, așa că trebuie să vă păstrați gustul sărat și să nu vă pierdeți elementul specific creștin. Sunteți lumină, așa că trebuie să lăsați ca lumina voastră să lumineze și să n-o ascundeți în vreun fel, fie prin păcat, sau compromis, sau lene, sau teamă. Suntem chemați atât să răspândim Evanghelia, cât și să ne trăim viața într-un mod vrednic de Evanghelie. ( Filip. 1:27 ) ( Stott ) Care este imboldul sau motivația pe care Domnul Isus ni le oferă înspre o astfel de trăire? ( Stott ) 1. Binecuvântările veșnice care însoțesc fiecare fericire. 2. Chemarea și privilegiul de a săra și lumina, de a împiedica degradarea și de a răspândi cunoașterea de Dumnezeu. 3. Ioan 15:8, slăvirea lui Dumnezeu. Menirea noastră de a-L arăta pe Dumnezeu măreț, vrednic de dorit și de iubit, frumos și copleșitor, este împlinită atunci când trăim astfel și aducem roadă. Alte implicații 1. Ce e de făcut cu acele momente când nu trăim ca sare sau ca lumină, când nu reflectăm identitatea noastră? Dacă nu ai acționat ca sare și ca lumină, dacă ai greșit cuiva, în privat sau în public, nu te gândi că toată mărturia ta s-a dus pe apa sâmbetei, ca și cum tu trebuie să fii Hristos pentru cei din jur. Amintește-ți și amintește-le și lor că și tu ai aceeași nevoie de Hristos ca și ei, și că ești acceptat, iertat și înfiat de Dumnezeu pe baza lucrării lui Isus: a morții lui pe cruce pentru vina și păcatul tău, și a vieții lui trăite în perfectă ascultare de Dumnezeu Tatăl. Aceasta este nădejdea ta și aceasta este și singura lor nădejde. Așa că, răscumpără-ți greșelile față de cei din lume, făcând din ele oportunități de a împărtăși Evanghelia. Nu trăi sub robia gândului că trebuie să pozezi mereu ca sfânt. Dacă vei face asta, vei fi ipocrit și mândru, dar dacă-ți vei cere iertare, vei fi chiar și prin aceasta sare și lumină. 2. Dumnezeu nu lucrează prin copiii Săi doar dacă sunt perfecți, dacă ar fi așa nu ar lucra prin niciunul din noi. În schimb, ce dorește și cere e să trăim ca sare și ca lumină, acolo unde suntem, în sfera noastră de influență. Și El cu plăcere și bucurie, va lucra prin noi, spre conservare și convertire, roade pe care le vom vedea mai devreme sau mai târziu. 3. Nu vom avea putere de a săra și a lumina dacă dorințele noastre sunt amestecate cu cele ale lumii. Ce ne deosebește e în esență la nivel de dorințe, al inimii. O inimă transformată tânjește mai presus de orice după Dumnezeu și lucrurile Lui, lucrurile veșnice și scumpe, toate însumate în prezența lui Dumnezeu, nu după lucrurile ale acestei lumi, fie ele și bune, cum fac și ceilalți oameni care nu au gustat deloc din Dumnezeu. Dacă trăiești cu impresia că Îl folosești pe Dumnezeu ca să obții un servici, o soție, un soț, sau orice alt lucru bun, cu ce te deosebești de cei din lume? Nu este comoara ta tot aici jos pe pământ, iar Dumnezeu doar un inconvenient pe care-l suporți/slujești de dragul celuilalt lucrul pe care-l dorești tu de fapt? Concluzie Creștinilor, lumea aceasta nu va avea parte de lumină decât prin tine și prin mine, prin Evanghelia în care credem și pe care o proclamăm. Ei privesc la noi. Văd ei oare ceva diferit în noi? Sunt viețile noastre un reproș tăcut la adresa felului lor de viață? Trăim noi în așa fel încât să îi facem să vină și să ne întrebe: “De ce ești tot timpul atât de plin de pace? Cum se face că ești tot timpul atât de echilibrat? Cum poți să aperi astfel de principii? De ce nu ești și tu dependent de ajutor și plăceri artificiale ca noi? Ce te face să fii diferit?” Când ne pun toate aceste întrebări, le putem aduce vestea minunată, uimitoare, dar din nefericire atât de neglijată: că “Isus Cristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși” și ca să le dea oamenilor o natură nouă, o viață nouă și să facă din ei copii de Dumnezeu. Doar creștinii sunt lumina lumii de azi. Să trăim ca niște adevărați copii ai luminii și să acționăm conform acestui statut. ( MLJ ) Rugăciune Fie ca Dumnezeu să ne trezească profund față de importanța chemării și identității noastre creștine în această lume, astfel încât să fim tot mai mult asemenea Fiului lui Dumnezeu, influențându-i pe toți cei ce intră în contact cu viața noastră, fie că vor continua să ne persecute și disprețuiască, fie că Dumnezeu va lucra și-i va atrage la Sine convertindu-i. Surse 1. John Stott, Predica de pe Munte , pp.56-68 2. Martyn Lloyd Jones, Studii asupra Predicii de pe Munte , pp.163-185

Temă

Sarcini 1. Citește Matei 5:3-16. 2. Încearcă să răspunzi la cât mai multe din întrebările de mai jos. Răspunsurile le găsești în pasajele/versetele asociate fiecărei întrebări. Întrebări de studiu 1. Care este porunca din acest pasaj? ( vv.13-16 ) 2. Cum împaci/înțelegi v.16 cu/în lumina Matei 6:1? 3. Cum se face că nu noi, cei care facem faptele bune, primim slava, ci Tatăl nostru? ( v.16; Ioan 3:21; Filipeni 2:12-13; Evrei 13:20-21 ) 4. Ce înseamnă ca sarea să își piardă gustul, raportat la viața creștină? ( v.13 )